Povestea depresivului cronic.
Monolog
"Iubesc viata! viata e frumoasa ! iar eu sunt sincera":) - asa incepe povestea unui depresiv cronic, trecut de o anumita varsta! " Iubesc si imi place sa sufar! Cand sufar fara sa iubesc sunt urat trista, e frumos sa suferi din dragoste, sa ai pieptul plin de ceva, fie acel ceva o dragoste neimplinit sau neimpartasita ! Imi plac dilemele dragostei si rezolvarile triste, imi place sa fiu patetica. Care e problema voastra? E optiunea mea! Eu cu mine si cu egoismul meu. Iti spun sincer ca nu imi pasa de tine ,ca pe mine ma iubesc si pentru mine traiesc. Am iubit, am inselat,am mintit, am omis , am urat,m-am razbunat, m-am bucurat de fructul interzis. Iar acum zac intr-un ospiciu printre nebuni.In nebunia lor sunt foarte sinceri, asta apreciez cel mai mult la ei. Sinceritatea nebunilor are un farmec aparte. Doctorul nu a vrut sa ma intreneze, l-am rugat sa ma lase o saptamana insa mi-a zis ca fug de realitate... dar daca eu vreau e ok sa stau cateva ore. Toti au povesti triste iar eu ma incarc cu povestile lor .....nu sunt foarte coerenti sa nu facem confuzie....insa ma gandesc ca cel putin o parte din ei au ales sa fie asa, nebunia lor eu un mod de a face fata incercarilor grele ale vietii. Sunt convinsa ca o parte din femeile au ajuns aici din cauza iubirilor pierdute sau neimplinite, lor as vrea sa le stiu povestile triste. Vreau sa revin, aici voi vorbi cu doctorul care mi-a fost coleg de liceu sa ma mai primeasca. Vreau sa imi testez teoria. Sunt curioasa cand au trecut pragul fin al sanatati psihice si din ce motive. Am deviat si mint, nu pot trai fara sa mint, e greu exercitiul sinceritati absolute, e usor sa spui adevarul insa nu e usor sa fii sincera cu tine. Ma asculti de cateva ore si nu spui nimic,ochii tai spun ca nu ma judeci! Ma surprinzi placut dar sa revenim la un exercitiu al sinceritatii absolute de fapt nu am iubit multi barbati am iubit doar unul care nu mertita. "
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)