revin ....e o promisiune...revin in forta, cu elan si sangacie ascunsa si disimulata dar revin. Revin sa ma iau cu viata la tranta, sa o privesc si sa o intreb " ai innebunit , nu ma mai vezi?"
revin de pe marte
revin
astept zile mai bune si vremuri cu inteles
astept viata fara rabdare ......dar astept ca n-am incotro
astept
rabdare si regret
regret
sunt plina de el.......ce bine era cand nu te cunosteam
regrete
matricea si tiparul - do not fit
cum si cand am ajuns aici?
Cand lumea asta toata e cu fundul in sus, cand ne-am pierdut valoriile si identitatea cand nu mai gaseasc bunatatea in oameni, ma reintorc cu gandul la tata. Imi amintesc de postura lui impunatoare si de siguranta, stabilitatea si dragoste pe care mi-o daruia neconditionat. Desi un om tacit, introvert nepriceput in a impleti vorbe sau gesturi marete reusea mereu sa ma faca sa simt cat e el de puternic in lumea asta mare si ce puternica sunt eu avandu-l pe el aproape. Strigam adesea copiilor de la bloc "te spun lu' tata, vezi ce-ti face tata meu" si cu cat patos credeam in asta. Tin minte cand eram mica ,mica nimic nu era mai frumos decat zilele de sambata cand eu si sora mea fugeam din patul nostru si ne duceam in patul parintilor sa ii trezim , mama mereu se ridica prima din pat si fugea la bucatarie iar noi ramaneam cu tata fiecare sprijinindu-ne de umerii lui, ne uitam la televizor la desene animate si la filmele care incepeau la ora 10 in timp ce tata ne tinea pe fiecare in brate.
Eram incantata sa il urmaresc cand se berbierea sambata dimineata, era un fel de ritual, alergam cand il vedeam cu ibricul in mana prin casa si ma cocotam repede pe capacul toaletei pentru a-l privi de la inaltime, cu capul ridicat si cu privirea tintita spre el il urmaream fascinata minute in sir pe toata durata procesului, de obicei se amuza de privirea mea fixa si imi punea spuma pe nas, motiv de mare bucurie, dadea asa start la galceava, radeam in hohote si ocazional strigam la mama in semn de protest insa cu o dorinta mai mare de a ma face auzita si de a porni un moment in familie de joc si distractie , stiam ca daca sunt cuminte sa termine ce avea de terminat apoi se juca cu noi si sa ma plimbe pe spatele lui prin casa. Si pt ca intr-un final ma prinsesem cum pot sa declansez si altfel astfel de momente stiam ca trebuie sa il surprind si sa-i sar in spate ca jocul sa porneasca. Imi amintesc cum ma bucuram si cum ma agitam fugind dintr-o camera in alta, cum imi puneam mana la ochii sau ma intorceam cu spatele si cum ma hilizeam atunci cand mama il pupa pe tata mai mult crestineste decat in oricare alt fel, insa mie mi se pare un lucru asa de mare.
Ce sentiment de bine aveam cand eram toti 4 acasa - eram cei 4 muschetari toti pt unul si unul pt toti iar eu cea mai mica eram rasfatata de toti inclusiv de sora mea care m-a ambitionat mereu cerandu-mi sa fiu mai buna in tot ce fac. Ei m-au facut sa cred in oameni, sa iubesc oamenii, sa vad ce e bun si frumos la acestia, insa oamenii m-au dezamagit treptat si am intrat intr-o negura care imi slabeste credinta, nu pot sa vad lumina, sa-mi calauzesc pasii spre ce m-au invatat si spre ce mi-au aratat ei.
La multi ani si sus paharul!
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, am fost prea ocupata sa traiesc,intens,din suflet o gramada de lucrui bune sau mai putin bune. A aparut soarele si pe strada mea, recunosc eu depresiva cronica, anxioasa, nemultumita, ipohondra.Mi-e bine si mi-a fost bine in anul ce a trecut, sper pt anul asta sa fie la fel de bun. Tot ce vreau e sanatate pt mine si pt toti cei pe care ii iubesc, pretuiesc si ii respect. Planuri nu prea am,doar ce o da D-zeu. In principiu vreau multe lucruri dar cand va veni vremea si cand va fi sa fie,vreau un job mai bun, o casa , un copil si bani sa pot calatori.Pt cine se intreaba ce am facut din octombrie si pana acum :)
1. mi-am schimbat numele, actele si viata.
2.am fost la Paris, din nou, insa de data asta insotita, a fost frumos.
3. am petrecut de sarbatori acasa cu familia largita si cu prietenii.
4. sunt rezident de Bucuresti imi impart viata,bucuriile si tristetile cu un om bun.
Sunt implinita,am langa mine oameni pe care ii iubesc si care ma iubesc sincer. Trebuie sa mai fac o marturisire, nu am mai scris poate si pt ca acum are cine sa ma asculte si cu cine sa imi impartasesc ideile ciudate, depresive, sperantele, visele, melancoliile. Iubesc si pretuiesc prietenia, e foarte importanta in viata unui om, se spune ca prietenii vorbesc despre tine "spune-mi cu cine umbli ca sa iti spun cine esti". Eu am putini prieteni, pt ca e drept sunt foarte selectiva si pretentioasa la acest capitol, insa putini cati sunt, sunt buni si imi sunt tare, tare, dragi. Asa ca va multumesc ca existati si ca faceti parte din viata mea.
Sa auzim numai de bine!
Urmatorul mesaj e cu dedicatie!
Cu Dumnezeu in suflet sa luam viata in piept si sa ne dam pe topogan.
Usor melancolica! Usor, usor ma adun pentru o noua viata ! Vrand, nevrand mi-am facut planuri si m-am expus la noi dezamagiri . Astept primavara sa ma remontez psihic, sa simt din nou ca traiesc....sa las deoparte gandurile negre si triste, sa uit de neimpliniri sa imi amintesc ca viata e blanda si frumoasa pe alocuri. Vorbeam zilele trecute cu un om care a ajuns in putinul timp de cand il cunosc sa imi fie foarte drag, (e vocea ratiunii si emotiilor mele, aveam nevoie de asa ceva), de anotimpuri si stari.
E important ca uneori sa ai langa tine un om care sa te inteleaga cu adevarat si care sa nu te judece, sa accepte ca nu esti perfect sau bun. Acceptarea lui te determina de cele mai multe ori, sa te accepti asa urat si imperfect. O fi doar o melancolie de iarna, o fi mai mult de atat.
Mi-am amintit azi cum e sa fii jos si sa arunce toata lumea cu pietre in tine.
Mi-am amintit ca uneori unele usi iti sunt inchise definitiv indiferet cat de mult ti-ai dori ca ele sa se deschida
Mi-am amintit ca avem neimpliniri cu care traim o viata
Ca cel mai greu razboi de dus e cu tine insuti
Mi-am amintit cum era la 16 ani.
Mi-am amintit de mine asa cum eram.
Mi-am amintit de promisiuni care nu se pastreaza, de minciuni si neincredere.
Mi-am amintit si n-am trait!
Bilant an vechi- cah,
Planuri pt anul nou - sperante
Petrecerea de revelion ----------SUPER TARE
De mult nu m-am simtit asa bine de revelion, nu m-am destrabalat asa si de mult nu am avut un chef mai mare de distractie. Am dansat, am mancat , am ras cu pofta, din suflet! SPER sa fi fost cel putin la fel de frumos si pentru voi! Urari nu fac ca oricum ce e de venit va veni, cu noroc sau nu. Sper doar sa avem putere sa trecem peste.
Am iubit si am fost iubita frumos!
.jpg)
