revin ....e o promisiune...revin in forta, cu elan si sangacie ascunsa si disimulata dar revin. Revin sa ma iau cu viata la tranta, sa o privesc si sa o intreb " ai innebunit , nu ma mai vezi?"
revin de pe marte
revin
astept zile mai bune si vremuri cu inteles
astept viata fara rabdare ......dar astept ca n-am incotro
astept
rabdare si regret
regret
sunt plina de el.......ce bine era cand nu te cunosteam
regrete
matricea si tiparul - do not fit
cum si cand am ajuns aici?
Cand lumea asta toata e cu fundul in sus, cand ne-am pierdut valoriile si identitatea cand nu mai gaseasc bunatatea in oameni, ma reintorc cu gandul la tata. Imi amintesc de postura lui impunatoare si de siguranta, stabilitatea si dragoste pe care mi-o daruia neconditionat. Desi un om tacit, introvert nepriceput in a impleti vorbe sau gesturi marete reusea mereu sa ma faca sa simt cat e el de puternic in lumea asta mare si ce puternica sunt eu avandu-l pe el aproape. Strigam adesea copiilor de la bloc "te spun lu' tata, vezi ce-ti face tata meu" si cu cat patos credeam in asta. Tin minte cand eram mica ,mica nimic nu era mai frumos decat zilele de sambata cand eu si sora mea fugeam din patul nostru si ne duceam in patul parintilor sa ii trezim , mama mereu se ridica prima din pat si fugea la bucatarie iar noi ramaneam cu tata fiecare sprijinindu-ne de umerii lui, ne uitam la televizor la desene animate si la filmele care incepeau la ora 10 in timp ce tata ne tinea pe fiecare in brate.
Eram incantata sa il urmaresc cand se berbierea sambata dimineata, era un fel de ritual, alergam cand il vedeam cu ibricul in mana prin casa si ma cocotam repede pe capacul toaletei pentru a-l privi de la inaltime, cu capul ridicat si cu privirea tintita spre el il urmaream fascinata minute in sir pe toata durata procesului, de obicei se amuza de privirea mea fixa si imi punea spuma pe nas, motiv de mare bucurie, dadea asa start la galceava, radeam in hohote si ocazional strigam la mama in semn de protest insa cu o dorinta mai mare de a ma face auzita si de a porni un moment in familie de joc si distractie , stiam ca daca sunt cuminte sa termine ce avea de terminat apoi se juca cu noi si sa ma plimbe pe spatele lui prin casa. Si pt ca intr-un final ma prinsesem cum pot sa declansez si altfel astfel de momente stiam ca trebuie sa il surprind si sa-i sar in spate ca jocul sa porneasca. Imi amintesc cum ma bucuram si cum ma agitam fugind dintr-o camera in alta, cum imi puneam mana la ochii sau ma intorceam cu spatele si cum ma hilizeam atunci cand mama il pupa pe tata mai mult crestineste decat in oricare alt fel, insa mie mi se pare un lucru asa de mare.
Ce sentiment de bine aveam cand eram toti 4 acasa - eram cei 4 muschetari toti pt unul si unul pt toti iar eu cea mai mica eram rasfatata de toti inclusiv de sora mea care m-a ambitionat mereu cerandu-mi sa fiu mai buna in tot ce fac. Ei m-au facut sa cred in oameni, sa iubesc oamenii, sa vad ce e bun si frumos la acestia, insa oamenii m-au dezamagit treptat si am intrat intr-o negura care imi slabeste credinta, nu pot sa vad lumina, sa-mi calauzesc pasii spre ce m-au invatat si spre ce mi-au aratat ei.
Citez pentru cineva drag
"As vrea sa scriu despre povestile mele de dragoste…dar cu tristete spun ca le-am uitat sau poate n-am stiut niciodata sa le traiesc.
Pentru buna mea prietena , din suflet, cu respect si admiratie!
Teoria masinilor de spalat este o teorie nou, pe care am descoperit-o de curand, intr-o seara friguroasa de toamna, la un pahar de vin rosu, in timp ce depanam amintiri si imi faceam planuri de viitor.
A se retine! Masina de spalat este o nevoie si o necesitate pentu femeie, toate femeile dorind sa o aiba in gospodarie .
Si pentru ca acum am stabilit importanta si necesitatea masinii de spalat, sa ne gandim la cumparatorii nostrii, in speta femeile de rasa superioara, care alearga o viata pentru a cumpara masina de spalat ideala. Si uite asa ceeia ce parea a fi un simplu proces de vanzare cumparare , devine un proces complex, complicat si intortochiat. Ajungi la magazin si acolo gasesti o multitudine de masini: unele iti plac, altele iti sunt indiferente, altele iti atrag atentia , la unele te opresti si zabovesti putin pentru ca iti par a fi asa cum doresti dar dupa lecturarea optiunilor renunt, alti si cei mai putini o gasesc pe a lor.
Dupa procesul de vizionare, analizare si selectie urmeaza decizia" pe care o alegi ?"! Sunt oameni care o aleg pe prima pe care o vad si raman fericiti cu ea o viata, altii mai nerbdatori o aleg la intamplare si nemultumiti de masina lor incep sa umble din nou prin magazine, sunt oameni care vizioneaza cateva si pleaca din magazin singuri, increzatori ca isi vor gasi masina mult visata intro-zi, acestia sunt cei curajosi( e greu sa traiesti fara masina de spalat chiar si pentru o perioada scurta), sunt oameni care isi gasesc masina ideala dar din motive , financiare sau de spatiu, nu si-o pot permite, asa ca isi fac tot felul de calcule si stategii pentru ca intr-o zi, masina sa fie a lor, acestia sunt cutezatorii.
Si daca, pana acum era complicat acum lucrurile se complica si mai mult: ce te faci daca dupa ce ai achizitionat ceia ce tu credeai ca e masina ideala, incepi sa vezi lucruri ca: nu stoarce rufele suficient sau face mult zgomot? Renunti si arunci o masina perfect functionala in favoarea unei posibile masini mai bune pe piata sau o tii acolo dar mai arunci cu ochii si in alte parti sperand ca intr-o zi o vei gasi pe cea buna? Te intrebi cumva, daca nu scapi de masina functionala din casa nu esti suficient de motivat sa o cauti pe cea buna? Ce te faci daca dupa ce ai gasit o masina buna, functionala si pe gustul tau, cunoscandu-i defectele si calitatile te straduiesti sa o iei acasa si ea nu incape pe usa? Darami pereti, o demontezi cu grija sau renunti? Ce te faci daca in timp ce te lupti cu masina ta, negandindu-te ca ar exista una mai buna acolo, gasesti una care te-ar satisface dar care nu va fi niciodata ca prima desi poate ea e mai buna si mai aproape de adevar?Ce te faci daca dupa cea ai asteptat spatamani si ani buni sa iti bagi masina in casa nu reusesti?Cauti una apropiata ei, cauti una potrivita bugetului si spatiului? Care e compromisul ?Sa renunti la masina dorita, visata in favoare masinii care iti poate satisface nevoile zilnice, sau sa renunt la masina utila in favoarea unui vis, posibil candva , la o data necunoscuta ?
Ce te faci daca nu vrei sa alegi decat intre doua optiuni a treia "o alta" iesind din calcul? Te limitezi sau esti pragmatic?
Ce te faci cand sare vopseaua de pe masina de acasa? O dai la reamat? O vopsesti si o tii in continuare langa tine sau doar o lasi sa zaca acolo?
O fi lipsa curajului de a te arunca din nou in nebunia cumparaturilor sau nebunia unei sperante si unui vis dus la extrem?
Si cu visele neimplinite cum ramane? Sperantele, dezamagirile ,implinirile, iubirile! Ce ne desavarseste pe noi, oamenii? Posteritatea sau clipa? Spuneam mai demult ca omul nu este nobil doar prin gandire ci in special prin rafinamentul dat sentimentelor!Simtamintele ma fac sa ma simt om, uman, autentic, pur, valoros, iar exprimarea lor ma innobileaza. Din pacate, suntem limitati in a ne exprima prin vorbe si gesturi, insa ele de multe ori nu surprind suficient de bine incarcatura trairii. E sanatos si frumos sa iti exprimi sentimentele, insa in acelasi timp pentru mine uneori e frustrant ca nu le pot exprima in totalitate."Inima mea vibreaza in cel mai frumos mod posibil atunci cand sunt langa tine" e o frumoasa declaratie de dragoste, problema e ca sunt alte mii de persoane care se exprima la fel, iar eu stiu ca un om nu poate simti la fel de doua ori. Durerea, tristetea, bucuria, fericirea e tot timpul altfel dar aceeasi. Am plans cand am pierdut pe cineva drag insa altfel m-am simtit cand mi-am pierdut tatal si altfel cand mi-am pierdut bunica, amandoi oamenii pe care ii respect si ii iubesc enorm(e corect timpul prezent- inca ii iubesc, inca le respect amintirea)
Inca o dilema "ce rost are sa simt un lucru daca nu il exprim iar cel de langa mine nu se poate bucura de el?". Nu stiu daca vi s-a intamplat , insa mie mi s-a intamplat sa mi se spuna " bun dar eu te iubesc, de ce trebuie sa si fac atatea?" ok, foarte frumos am raspuns dar arata-mi, ca eu nu simt! Ce ma incanta pe mine ca tie iti tresare inima cand ma vezi daca tu transmiti cu totul alte lucruri. Fetele patesc frecvent sa li se spuna "te iubesc dar nu vreau sa ma insor". Adica "Te iubesc as merge cu tine pana la capatul lumii" insa numai in teorie ca practic nu vreau sa ma insor si sa ma leg de tine vreodata in adevaratul sens al cuvantului.O fi asta iubire?.Iubesc si simt nevoia sa ma exprim intr-un mod social acceptat! De ce? Sunt o romantica incurabila, inca mai cred in iubire , inca mai cred in adevar, moralitate, demnitat si frumusete sufleteasca asa cum o inteleg eu!
Cred ca in viata totul se rezuma la cum intelegi si interiorizez lucrurile, la cum le exprimi si la cum se manifesta ele!
Plang, tanjesc, urlu si tip intr-o incercare timida de a spune "azi pot trai cu neimplinirile mele" desi ele dor zilnic din ce in ce mai acut, tot ele sunt cele care ma motiveaza sa merg mai departe.
Asa ca voi lua din anul care a trecut doar binele meu -
"fericirea" de a ma putea exprima liber!
Azi "blogaresc" si cum nu-mi gasesc cuvintele......
"Ma incapatanez sa iubesc barbati pe care-i vreau smulsi din lumi ce-mi sunt pe de-a-ntregu straine si dupa nesfarsite luni de plans si truda, ma fulgera durerea ca n-as putea vietui nici o singura zi langa cel pe care am luptat sa-l imblanzesc"
"In vreme ce altii traiesc in parul vietii, eu merg indarjit in raspar"
.jpg)
