Tot ce conteaza, nu conteaza si tot ce nu conteaza , conteaza

Frumoase sau nu relatiile, barbatii din viata mea mereu m-au dezamagit. Problemele astea legate de relatii, barbati, sentimente au ajuns sa ma preocupe  in ultima vreme destul de mult. Daca va intrebati de ce, probabil v-as raspunde ca e legat de vechiile relatii, fostele iubiri cu care m-am revazut dupa mult timp. Buna sau rea, sanatoas sau nu,  pe mine iubirea mereu m-a  ridicat pentru ca apoi sa ma duca jos, in iubire am cunoscut fericirea dar tot ea m-a adus suferinta.
Ma gandeam zilele trecute la o matusa de-a mea care s-a casatorit la 54 de ani pentru prima data. Mereu am privit-o suspicios si am si condamnat-o fara sa inteleg despre ce e vorba. Acum am ajuns sa o admir pentru  independenta ei, pentru ca nu s-a simtit legata sau obligata de nimeni, la nimic. A facut in viata tot ce si-a dorit, a calatorit, s-a ocupat de ea, si-a facut o cariera. Eu nu as putea niciodata sa fiu ca ea, eu sunt prea dependenta de relatii, de iubire. Nu am iubit pentru bani, am iubit barbati prosti si barbati inteligenti, barbati urati  si barbati frumosi , barbati saraci si barbati bogati si toti m-au dezamagit. Asta m-a maturizat zic eu pentru ca acum ma astept sa ma dezamageasca lumea. Ar fi o surpriza sa nu o faca! Sa nu credeti vreodata ca am cunoscut o mie de barbati...de fapt credeti ce vreti, nu asta e problema.
Admir femeile independente care nu vor sot, copii, chestii comune si sincer in clipa asta lucrez sa ajung acolo ca m-am saturat sa demonstrez lucruri care nu trebuie  (nu exista cuvantul trebuiesc) demonstrate. Cand ajungi la o varsta, cam dupa facultate cand deja muncesti toata lumea incepe sa te intrebe "si de casatorit cand te casatoresti?" sau aflii mereu noutati ca s-a mai castorit unu, ca face nunta, ca altul s-a mutat cu iubita impreuna, ca fac un copil, etc. E un facut sa vina lumea sa iti povesteasca despre nunti, casatorii desi poate nu te intereseaza sau nu cunosti persoanele despre care ei povestesc. Daca te intrebi de ce vin si povestesc raspunsul e urmatorul: pentru ca lumea presupun automat ca pe tine te intereseaza lucrurile acestea deoarece esti la varsta la care ar trebui sa te castoresti. Sa nu va ganditi ca totul se rezuma la asta pentru ca nu e adevarat partea frumoasa  abia acum urmeaza, mereu la final dupa ce ti se povesteste ti se arunca o privire de mila  "saraca/saracul" urmata intotdeauna de un " dat din cap"  care parca vrea sa spuna "lasa, ca o sa treci si tu prin asta". Doamne fereste sa nu ai de gand sa te castoresti, pentru ca ajungi sa fii un "freak of nature".  Ce e  misto e ca daca ai trecut de 25-26 ani lumea  isi pune semne de intrebare" cum de nu s-a castorit""ceva nu e in regula" De acuma toata lumea iti zice in mod deschis gata trebuie sa te casatoresti doar nu vrei sa ajungi fata batrana, nu ca nu ai fi in mintea lor. Cred ca si mai misto va fi  dupa ce voi implini 27-28 de ani si nu voi fi casatorita.
Are maica-mea o prietena  de 30-31 de ani necasatorita, o tipa super misto dar  care nu s-a casatorit si care momentan nu se afla in nici o relatie. Toata lumea zice cam asa despre ea"probabil ca are ea ceva daca nu s-a gasit nimeni sa o ia" (de nevasta ca doar nu de picior)" Ma cam stange in spate ca probabil intr-un an doi asa va zice lumea si despre mine, voi ajunge o proscrisa.
  Spunem  mereu "ce conteaza parerea lumii"!. OAMENII BUNI TREZITI-VA CA NU TRAITI SI NU ATI PUTEA TRAI SINGURI PE LUME, CUM SA NU CONTEZE  CE SPUNE CEL DE LANGA TINE ? FARA CEL DE ALATURI NU ATI FI NIMIC. CEI DE LANGA VOI VA FAC DIRECTORI, MECANICI, DOCTORI, PERSOANE IMPORTANTE. ITI IMAGINEZI O VIATA  IN CARE TU SA FII SINGURUL OM DE PE PAMANT? SUNTEM FIINTE SOCIABILE. AVEM NEVOIE DE SOCIETATE. 
  Familile.....vrei, nu vrei intervin in toate relatiile ...si ajung sa te infuenteze in relatiile pe care le ai . Putine  sunt familile care nu intervin. Uneori e de ajuns doar un cuvant sau o inflexiune a voci din partea lor pentru a sadi, neincrederea, indoiala in sufletul tau vizavi de cel iubit, Si daca asta s-a intmplat deja totul e pierdut.
Merita barbatii sa faci compromisuri? Merita sa renunti la ceva pentru ei? Probabil ca merita in masura in care si ei sunt dispusi sa faca la fel, altfel nu.
Relatiile la distanta...asta e un subiect in care sunt experta....pentru ca mereu m-am lovit de ele. Pentru unii functioneaza...pentru altii nu...pentru mine inca ramane de vazut. Am rezistat intr-o relatie 4 ani la distanta si cand in sfarsit s-a terminat cu distanta s-a terminat si cu relatia
Tot raul spre bine, nu va faceti griji. Numai ca acum experimentez o alta relatie la distanta. Frumos  nu? Ei bine nici daca mi-as fi propus vreodata in viata asta  ca lucrurile sa imi iasa asa nu mi-ar fi iesit, dar capul sus  si privirea inainte ...ce o fi, o fi.
Cred ca in final despre asta e vorba, ce e de venit va veni chiar daca ne dorim sau nu. In viata asta nu noi decidem pentru noi. Ne pierdem in amanunte si in timp, punandu-ne probleme ce nu merita puse in loc sa ne traim putinul timp pe care il avem aici pe pamant in mod frumos.
In concluzie daca ajungi la o anumita varsta in orasul meu si nu esti casatorit esti o ciudatenie, esti impotriva firii, sigur ceva e in neregula cu tine. Fie ca iti convine sau nu,  fie ca le accepti sau nu, astea sunt regulile lumii in care traiesc eu.

Despre emotii si trairii in fel si chip.

Langa fiecare barbat din viata mea m-am reinventat si m-am descoperit mereu altfel. A fost o bucurie sa ma regasesc in fecare poveste alta. Fiecare poveste de iubire a trezit altceva in mine. Am trecut cu greu peste povestea de iubire pierduta . Dar m-am ridicat si mi-am facut curaj sa merg mai departe. Mi-a fost greu dar m-am detasat. Mi-am dat voie sa iubesc din nou. Am gasit forta si m-am aruncat iar in valurile iubiri, chiar daca o sa ma izbesc iar de o stanca, nu regret. Cu fiecare iubire pierduta  am pierdut ceva din mine insa am castigat inapoi altceva. Am gasit resurse acolo unde nu ma asteptam vreodata sa fie.
Gandindu-ma la mine, cred ca in afara de faptul ca i-am iubit mult, m-am iubit pe mine si mai mult pentru ca mi-am permis sa traiesc astfel de emotii si sentimente. Am iubit, am dispretuit, am detestat, am incercat pasiunea si frica , teama, disperarea si dispretul. Am incercat emotii si sentimente in forme pure, emotii si sentimente amestecate- am iubit si detestat un om in acelasi timp. Am experimentat cum e sa fii copila, femeie, mama, partenera in acelasi timp pentru acelasi om. Am trait sentimente pe care nu le voi putea vreodata pune in cuvinte, am trait din plin, am iubit intens cu toata puterea sufletului. Am trait declaratii de dragoste cum numai in flme am mai vazut. si daca ar fi sa o iau de la capat as face exact la fel pentru  ca fiecare experienta m-a innobilat si si-a adus contributia la maturizarea si dezvolatrea mea ulterioara.
  Iubesc, traiesc, visez, si inca sper

A iubi

A iubi inseamna in primul rand a te accepta pe tine, a te respecta pe tine, a te iubi pe tine.
Autoacceptarea  insemna a fi in acord cu tine insuti, cel real si cel potential
Autorespect  insemna a-ti da voie sa te manifesti constient sa te dezvolti si sa te transformi.
A te iubi  inseamna a fi propriul tau aliat, cel care-si accepta si valorifica atat puterile cat si limitele, insemna a iubi deopotriva VIATA din tine si din ceilalti, viata sub toate formele ei si a participa spontan si constient la ea.
Extrapoland a iubi insemna a iubi viata din cel de langa tine, a dori sa participi spontan si constient la ea, a nu cere si nu astepta nimic in schimb, a descoperii simplitatea si beneficiile unei vieti in doi naturale si obisnuite.
 Daca nu iubesti poti fi invatat, sau poti macar incerca, pentru ca nimic pe lumea asta nu ne innobileaza mai mult decat iubirea, nici macar ratiunea. Iubirea e pentru mine raza de soare care imi da puterea sa merg mai departe. Cred in sentimentul asta si cred in oamenii care il traiesc.

Comment despre blog

Vorbeam zilele trecute cu niste prieteni despre blog si ma intrebau daca blogul se vrea a fi un blog de " POZE".  Cred ca pana la momentul respectiv nici nu ma gandisem  la aceasta problema, nici nu ma mai gandeam la blog. Mi-am  facut acest blog dupa multe discutii cu Ovidiu, gandindu-ne la toate ideile care imi trec prin minte, de obicei, in calatorii sau in drum spre casa de la centru. Pentru mine plimbarile sunt un bun prilej pentru a da frau liber gandurilor. Cred fara lipsa de modestie ca sunt un om cu multe opinii. Bune sau rele oricum ar fi ele cred ca e sanatos sa ti le exprimi iar eu asta vreau sa fac in blog.  
Am pus si voi mai pune o gramada de poze pe blog pentru ca D-zeu a fost generos cu mine si mi-a dat sansa sa vad locuri care mi-au umplut inima de bucurie si as vrea sa va bucur si pe voi cu ele.
Asa postat, ca sa folosesc un cuvant la moda, fotografii sau poze,cum vreti sa le spuneti, pe care le-am facut in drumetia prin Europa. Asa am vazut eu excursia respectiva facuta cu cortul si cu sacul de dormit in spate:d

Remember Ungaria Budapesta













Remember Italia Venetia









Remember Monaco Monte Carlo







Remember Franta Cannes- Coasta de azur










Remember Franta Lyon







Remember Franta Taize - interior



Remember Franta Taize
















Remember Franta Macon

Remember Franta Paris II





Remember Franta Paris -Turnul Effel













Remember Franta Paris Notre Dame