Si cu visele neimplinite cum ramane? Sperantele, dezamagirile ,implinirile, iubirile! Ce ne desavarseste pe noi, oamenii? Posteritatea sau clipa? Spuneam mai demult ca omul nu este nobil doar prin gandire ci in special prin rafinamentul dat sentimentelor!Simtamintele ma fac sa ma simt om, uman, autentic, pur, valoros, iar exprimarea lor ma innobileaza. Din pacate, suntem limitati in a ne exprima prin vorbe si gesturi, insa ele de multe ori nu surprind suficient de bine incarcatura trairii. E sanatos si frumos sa iti exprimi sentimentele, insa in acelasi timp pentru mine uneori e frustrant ca nu le pot exprima in totalitate."Inima mea vibreaza in cel mai frumos mod posibil atunci cand sunt langa tine" e o frumoasa declaratie de dragoste, problema e ca sunt alte mii de persoane care se exprima la fel, iar eu stiu ca un om nu poate simti la fel de doua ori. Durerea, tristetea, bucuria, fericirea e tot timpul altfel dar aceeasi. Am plans cand am pierdut pe cineva drag insa altfel m-am simtit cand mi-am pierdut tatal si altfel cand mi-am pierdut bunica, amandoi oamenii pe care ii respect si ii iubesc enorm(e corect timpul prezent- inca ii iubesc, inca le respect amintirea)
Inca o dilema "ce rost are sa simt un lucru daca nu il exprim iar cel de langa mine nu se poate bucura de el?". Nu stiu daca vi s-a intamplat , insa mie mi s-a intamplat sa mi se spuna " bun dar eu te iubesc, de ce trebuie sa si fac atatea?" ok, foarte frumos am raspuns dar arata-mi, ca eu nu simt! Ce ma incanta pe mine ca tie iti tresare inima cand ma vezi daca tu transmiti cu totul alte lucruri. Fetele patesc frecvent sa li se spuna "te iubesc dar nu vreau sa ma insor". Adica "Te iubesc as merge cu tine pana la capatul lumii" insa numai in teorie ca practic nu vreau sa ma insor si sa ma leg de tine vreodata in adevaratul sens al cuvantului.O fi asta iubire?.Iubesc si simt nevoia sa ma exprim intr-un mod social acceptat! De ce? Sunt o romantica incurabila, inca mai cred in iubire , inca mai cred in adevar, moralitate, demnitat si frumusete sufleteasca asa cum o inteleg eu!
Cred ca in viata totul se rezuma la cum intelegi si interiorizez lucrurile, la cum le exprimi si la cum se manifesta ele!
Plang, tanjesc, urlu si tip intr-o incercare timida de a spune "azi pot trai cu neimplinirile mele" desi ele dor zilnic din ce in ce mai acut, tot ele sunt cele care ma motiveaza sa merg mai departe.
Asa ca voi lua din anul care a trecut doar binele meu -
"fericirea" de a ma putea exprima liber!
.jpg)