Cea mai frumoasa zi!

M-as trezi iar in dreapta mea ar fi omul cu care imi impart viata, ne-am saruta cu pasiune asa nespalati pe dinti iar usa dormitorului nostru s-ar deschide brusc si un baietel brunetel s-ar cuibari langa noi, ne-am uita la desene animate pana ce o fetita plangacioasa cu o papusa uratica striga ca vrea laptic. Mergem cu toti sa mancam impreuna si pe langa vocile stridente ale copiilor si incercarile noastre dispererate de ai potoli pe cei mici  avem timp sa ne privim, sa ne face semne ,sa ne zambim. Simt dorinta pentru cel de langa mine si ma cucereste in fiecare dimineata cand imi face cu ochiul. Buzele lui pe gatul meu si sarutul meu pe mana lui e cea mai frumoasa declaratie de dragoste , fidelitate si respect. Am alerga cu copii la scoala si gradinita, am fugi la servici, am alerga seara acasa la copii si in timp ce  trebaluiesc prin casa imi pot vedea jumatatea "incoltit" de ce mici As culaca copii si apoi mi-as  iubi  sotul in cel mai frumos mod posibil. Am adormi tinandu-ne de mana.

VIS

Nu stiu ce ma face fericita!

Nu mai stiu ce m-ar face fericita! Uneori sunt prieten cu poezia...........

Ce bine că esti 
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare 
mereu dureroasa, minunata mereu. 


Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

Totusi, iubirea

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem. 

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat. 

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu. 

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut. 

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu. 

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros. 

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta. 

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer. 

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi. 

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Dialog cu Dumnezeu

Ce dialog sa am cu Dumnezeu cand el ma considera prea mica sa imi explice de ce exist, ce dialog sa am cu Dumnezeu cand el nu explica ce rost au lectiile pe care le invat zilnic, ce dialog sa am eu cu Dumnezeu cand el nu vorbeste cu mine, ce dialog sa am eu cu Dumnezeu cand in lume castiga mai mult raul decat bine, ce dialog sa am eu cu Dumnezeu daca nu inteleg sensul meu,al lumii si al lui? Tu Doamne de unde vii? Si ce vrei cu noi ? Ce vrei de la noi? De ce ne-ai adus pe lume? Din egoism ca sa nu fii singur sau ca sa nu te plictisesti? Existi?
Daca esti atotputernic si atotstiitor cu ai lasat sa apara rau! Cum de nu e paradoxal ca cei saraci cu duhul sunt mei fericiti decat noi idiotii ce cautam sens.
Ce sa facem Doamne cu valorile in care credem daca tu nu le respecti? Daca esti iubire cum de ai lasat sa apara ura si rautatea, egoismul si invidia. Intr-o lume nebuna, nebuna, te caut Doamne dar nu te mai gasesc.
De ce ne-ai dat suflet daca ne-ai dat si durere? Chiar e corect sa patimim cu toti pentru ca conform bisericii tale Adam a muscat din fructul oprit?
Unde esti Doamne , de ce nu vii printre noi sa ne inveti tu cum sa traim, de ce nu ne raspunzi Doamne cand te intrebam?

Am data tot ce a fost mai bun din mine si nu am primit inapoi decat gunoi? Mi-am omorat inocenta, naivitatea,puritatea si am inlocuit-o cu rautate, egoism si invidie! Si singura satisfactie pe care o am e ca acum pot sa spune "imi merit soarta"!

Simbolul unei credinte pierdute candva (sper sa o regasesc curand) ...doar forta si speranta pentru voi cei multi mici si pacatosi.  

Si daca Dumnezeu ne raspunde, si daca Dumnezeu e bun cu noi, si daca suntem nerecunoscatori si nu stim sa apreciem........
Iarta-ma Doamne ca nu stiu de sunt rau sau bun

Despre mine intr-o carte

Am redescoperit placerea de a citi, nu sunt un om consecvent insa din cand in cand revin la ceea ce eram candva. Am avut perioade in viata cand am citit mult apoi m-am oprit brusc ..... acum am revenit

"Dincolo de bine dincoace de rau - despre iubire" Alice Nastase Aurora Liiceanu

E sau nu o carte carte comerciala? Nu ma intereseaza ! Ma regasesc in ea si asta e important....pentru mine!

"Am fi vrut, fiecare dintre noi, să iubim nebuneşte un singur bărbat în viaţă, Şi să nu vedem alt bărbat niciodată, orbite de o iubire fără margini şi fără cusur. Ar fi fost mai simplu, iar inima noastră ar fi fost cruţată de multă tristeţe. Dar, din păcate, se pare că nici un bărbat din lume nu merită să fie iubit într-atât."

"Nu cred că în dragoste există alegeri pentru o viaţă. Nu cred în iubiri eterne care călăresc peste orice obstacole, în amoruri care defrişează orice încâlceli de piedici, în poveşti veşnice cu inimi şi trupuri pereche. (...)Şi atunci, măcar din când în când, trebuie să reiei exerciţiul pur al emoţiei şi răscolirii, răzvrătirii. S-o faci cu nebunie şi conştiinciozitate, cu nădejde, cu deznădejde. Să trăieşte până la sânge, să iubeşti până la durere, să arzi până la ţipăt. Să simţi că te sfâşii atunci când te desprinzi din îmbrăţişarea celuilalt. Să-ţi aşezi ticăitul inimii în cadenţa silabelor numelui său. Să laşi să-ţi curgă prin vene parfumul său dulce-otrăvit, egoist şi sălbatic, terestru şi înălţător. Şi să uiţi că în dragoste nu există alegeri pentru o viaţă. Să vrei să îl iubeşti pentru totdeauna şi să te iubească mereu."

"Am cautat alte si alte senzatii. Am fugit de acasa pretinzând libertate. Am sarutat fara noima. Am îmbratisat fara rost. Dar m-am întors, de fiecare data, spasita, la cel pe care îl iubeam"

Rime

Esti tot ce-am iubit si tot ce iubesc
Esti omul din mine cu care traiesc
Esti sange, esti viata, esti tot ce-mi doresc
Esti demon si inger
Esti tot pamantesc
Uman, neuman
oricum tu ai fi
Te vreau langa mine
Noapte si zi
O viata as da cu tine sa stau
Sa-ti mangai durerea pe chip ce o ai
O viata as da cu tine sa stau
Noapte si zi
Te vreau langa mine
Oricum tu ai fi
Uman, neuman
Esti tot pamantesc
Esti demon si inger
Esti sange esti viata esti tot ce-mi doresc
Esti omul din mine cu care traiesc
Esti tot ce-am iubit si tot ce iubesc

Hotarari si explicatii

Imi place blogul asta, desi ai liberatatea sa comentezi mai nimeni nu o face Sunt multi cei care citesc acest blog si multi care comenteaza pe seama lui. Nu inteleg de ce prefera sa comenteze pe mess,la telefon sau in discutiile tete-a-tete. Cei care ma cunosc s-ar astepta ca acest blog sa arate altfel, imi pare rau sa va dezamagesc .Aici e locul meu de defulare a frustrarilor, e coltul meu de libertate intelectuala, aici e locul unde pot sa fiu eu cea care nu imi doresc sa fiu in nici un fel decat asa cum sunt.
Nu sunt un om al viciilor si nu imi pot defula nemultumirile in acest fel si poate de asta trebuia sa gasesc o modalitate de eliberare si am gasit blogul. Marea majoritate a celor care citesc acest blog cunosc faptul ca ultimii ani nu au fost cei mai buni ani din viata mea desi paradoxal in ultimii ani am trait cele mai frumoase experiente, am trait frumos. Insa lucrurile frumoase se uita usor si raman nenorociriile. Am simtit nevoia sa scriu idiotenii ca sa (si aici nu ma scuz) sa alung demonii care imi macinau sufletul sa nu fiu prost inteleasa insa nu inteleg ce e cu viata asta.E un suis si un coboras continuu, merg dus de val si am obosit, nu am nici un control asupra a ceea ce mi se intampla. Cel mai urat sentiment pe care l-am simtit e sentimentul de neputinta si "slava domnului" ca eu l-am trait acut. Nu doresc nimanui sa il incerce, nu exista un sentiment care sa aduca mai multa umilinta , disperare si durere.
Dostoievski spunea ca trebuie sa fii nebun sa iti asterni viata, trairile pe hartie, avea dreptate. E o disectie a sufletului pentru oameni care nu stiu cat inteleg. Poate ma apuc de un sport si renunt la blog. Am ajuns si asta cred ca e dodada de maturitate sa nu mai imi traiesc viata prin ochii celorlalti, cum ar trebui sau cum s-ar astepta de la mine ci sa imi traiesc viata ca sa ma multumesc pe mine, sa fiu eu impacata cu mine. Cand ajungi la stadiul asta multe din lucrurile pe care le faci pot parea ciudate sau bizar insa singura impacare pe care o caut e cu mine insami. Am jucat tot impul safe si m-am cam plictisit...sictir...a venit vremea si pentru acte iresponsabile cum le-ar numi unii....cu alte cuvinte vreau sa fac doar ce am chef...la dracu cu totii
Daca cititi acest blog nu ma judecati doar prin prisma lui sunt mult mai mult sau mult mai putin decat arat aici.

Suflet ascuns

Va aduceti aminte de momentul cand ati constentizat ca nu totul e corect pe lume, ca dragostea adevarata nu invinge, ca eforturile nu iti sunt apreciate intotdeauna, ca tu nu esti personajul pozitiv in povestea vietii tale, ca poti fi urat, rautacios, egoist, invidios, ca sentimentele tale nu sunt intotdeauna dintre cele mai nobile?
Imi amintesc perfect momentul, asa cum imi amintesc si durerea si dezamagirea simtita! Si acum ma sperie sentimentul acela de ura si rautate care ma incerca, ii doream moartea, eram asa revoltata pe omul care imi facuse rau, nu am gasit pic de bunatate si iertare in sufletul meu, sentimentul acela puternic de ura si dispret m-a alimentat cu o energie incredibila, nu simtisem pana atunci asa ceva, era un sentiment mai puternic, mai intens, mai violent decat iubirea. Era prima data cand simteam asa ceva, ma obosea,ma consuma... Au trecut ani si daca ma gandesc la ea, simt la fel, nici acum nu pot sa uit, o urasc pentru ca a omorat copilul din mine, bunatatea, naivitatea si credinta ca totul e frumos sub soare atata timp cat esti corect, mi-a luat-o! Ce ii facusem eu atat de rau? De ce imi rasplatea dragostea cu dispret, de ce a vrut sa ma umileasca, sa ma injoseasca? Eram un copil mic si prost, visator si naiv. Pentru mine a trecut momentul, insa asa ceva nu uiti niciodata, am iertat de teama ca viata te duce si te aduce acolo unde nu ai visa vreodata.
Mi-as fi dorit sa nu fi cunoscut niciodata aceasta latura a mea.

Omul de langa noi!

Cand omul de langa tine, nu te sprijina, nu te ajuta , nu e langa tine cand ai nevoie, da-l afara din viata ta pentru ca el si-a pierdut utilitatea. Ratiunea detine parghiile de distrugere a sentimentelor, secretul e sa stii cum! Da-i sansa omului sa te dezamageasca, faciliteaza daca poti acest lucru .....vei scapa astfel de o dezamagire ulterioara mai dureroasa.

Suflete chinuite

Nu batete niciodata la poarta suflelor inchise! Nu vrei sa trezesti demonul ce se ascunde dincolo!
Exista oameni si din pacate am si intalnit fundamental rai, oameni care nu pot aprecia frumosul, bunatatea sau generiozitatea, care traiesc intr-un razboi continu cu ceilalti,traind intr-o lume a lor, care vad lucruri acolo unde nu sunt,ignorand orice valoare,ranind oameni doar pentru amuzamentul lor bolnav si demonic, care se ascund de cele mai multe ori sub cuvinte, sub cuvinte frumoase fara nici un continut disimuland marlania, nesimtirea si rautatea. Citind ce am scris ati putea spune ca oamenii de care vorbesc sunt bolnavi psihici, probabil ca sunt, insa am cautat in carti de specialitate si nu am gasit o buna incadrare a lor. Sociopati,psihopati, maniacali,obsesivi, paranoici, tulburati afectiv si comportamental din toate cate putin.Cine sunt ei ? Sunt oamenii care simt ca nu au nimic de pierdut, care nu sunt impliniti afectiv si nu au fost niciodata, sunt oamenii care si-au pierdut parintii la o varsta frageda si nu au avut sansa de a se bucura de o familie (cu tot ce insemna ea, bun si rau), care au fost privati de dreptul lor la iubire pe toata perioada existentei lor, sunt oamenii care nu iubesc si care nu au iubit niciodata. Daca esti tentat sa ii compatimesti revino-ti pentru ca nu au vrut niciodata sa se ridice deasupra a ceea ce sunt, nimic in viata nu e usor insa daca vrei si depui eforturi intr-un anumit sens, candva vei ajunge acolo unde ti-ai propus sau foarte aproape. Trebuie doar sa crezi in tine, in visul tau, in a doua sansa. Trebuie sa crezi in Dumnezeu. Pentru ca si cei care gresesc uneori pot ajunge sa regrete si sa doreasca sa indrepte greseala, ei merita o a doua sansa.
Revenind pot sa va spun ca am avut ocazia sa ii intalnesc pe cei despre care vorbesc in contexte diferite....profesional sau mai putin profesional.....pe o parte din ei i-am pierdut la o parte inca mai sper constienta de sansele minime de recuperare pe care le au.
Din pacate nu exista retete despre ce si cum ar trebui facut cu ei.
...........usor dezamagita de lumea din jurul meu.......................

Madonna -4 minutes

The road to hell is paved with good intentions, yeah

But if I die tonight
At least I can say I did what I wanted to do
Tell me, how bout you?

Madonna - The Power Of Good-Bye

The Power Of Good-Bye

Your heart is not open
So I must go
The spell has been broken
I loved you so

Freedom comes when you learn to let go
Creation comes when you learn to say no

You were my lesson
I had to learn
I was your fortress
You had to burn

Pain is a warning that something's wrong
I pray to God that it won't be long
Do you wanna go higher?

There's nothing left to try
There's no place left to hide
There's no greater power than the power of good-bye

Your heart is not open
So I must go
The spell has been broken
I loved you so
You were my lesson
I had to learn
I was your fortress

There's nothing left to lose
There's no more heart to bruise
There's no greater power than the power of good-bye

Learn to say good-bye
I yearn to say good-bye

There's nothing left to try
There's no more places to hide
There's no greater power than the power of good-bye

There's nothing left to lose
There's no more heart to bruise
There's no greater power than the power of good-bye

Madonna - youll see

Am redescoperit-o zilele acestea pe Madonna ....mai profunda, mai muzicala si mai frumoasa ca niciodata. De multe ori melodia, ritmul, iti distrage atentia de la versuri. Uitati ultimile mele descoperiri.

Youll see

You think that I cant live without your love
Youll see,
You think I cant go on another day.
You think I have nothing
Without you by my side,
Youll see
Somehow, some way

You think that I can never laugh again
Youll see,
You think that you destroyed my faith in love.
You think after all youve done
Ill never find my way back home,
Youll see
Somehow, someday

Chorus:

All by myself
I dont need anyone at all
I know Ill survive
I know Ill stay alive,
All on my own
I dont need anyone this time
It will be mine
No one can take it from me
Youll see

You think that you are strong, but you are weak
Youll see,
It takes more strength to cry, admit defeat.
I have truth on my side,
You only have deceit
Youll see, somehow, someday

Chorus2:

All by myself
I dont need anyone at all
I know Ill survive
I know Ill stay alive,
Ill stand on my own
I wont need anyone this time
It will be mine
No one can take it from me
Youll see

Youll see, youll see
Youll see, mmmm, mmmm

Narcisism?

Poate sau poate nu. Incercam sa invat cum e cu editarea fotografiilor...pentru un concurs de postere! Rezultatul ....

EU

sepia

alb negru

Esec si paradigma

MA INVALUI IN SPERANTE, IN ILUZII, IN GANDURI, SUNT LANGA TINE DAR TOTUSI ATAT DE DEPARTE...
TE IUBESC MAI MULT DECAT VIATA DAR NU AS RENUNTA LA NIMIC PT TINE...
ARTA RATARII, CONDUITA ESECULUI...PARADIGMA EXISTENTEI

Dezgust,ura, dezamagire, razbunare, rautate- marea iubire

Ti-ai dori uneori sa fi canibal, dar nu atat din placerea de a-l gusta pe cutare sau pe cutare, ci din aceea de a-l vomita?

Post....

Iubit-am un om prost candva,
Ca ce sa fac de-al-minterea
Cu timpul meu cel pricopsit,
M-am plictisit si l-am iubit.
Iar el s-a incapatanat si a murit
M-am incapatanat si eu
Si am iubit din nou,
Un om inteligent si minunat.
E drept e cam ciudat ,
Dar e al meu si-mi este drag
Si nu l-as da dealminterea.
Ca este cam gadilicios si mofturos si e pufos.
Si-mangaie sufletul in mine atunci cand vine.

IOrdache vezi?

IOrdache  vezi? 

Ganduri de noapte

Sunt lucruri care se intampla  o data  in viata, care sunt atat de frumoase incat orice cuvant sau orice incercare de a descrie ce simti atunci, nu fac decat sa ia din stralucirea acelei clipe. Stiu ca e un moment unic, un sentiment pe care nu-l voi mai putea retrai niciodata si intreaga mea fiinta vibereaza in cel mai frumos mod posibil si totusi e ceva bolnav in mintea mea care imi spune "bucurate ca va trece". Cum pot sa ma bucur cat mai mult de acel moment? Ce insemna sa traiesti momentul? L-am trait si acum? Am trait atatea momente frumoase si am fost fericita si mi-as dori uneori sa le retraiesc..........dar nu se poate. Va amintiti emotia primei zile de scoala, emotia primei iubiri, emotia primului sarut, emotia implinirii unui vis, etc A fost frumos. Am si regrete , as minti daca as spune ca nu .....Da am regrete , nu totul a iesit asa cum mi-am propus....ma consoleaza gandul ca mai sunt si altii ca mine..... visez la implinirea viselor ce au ramas....poate poate....se vor implini.....

Nu cred ca ce am scris are sens ....si oricum nu obisnuiesc sa recitesc ce am scris- scriu ce imi trece prin cap pe la 12 noaptea in general  sunt franturi din discutiile  pe care le am in fiecare seara cu mine.

 Si ca sa inchei apoteotic cu ultimul gand care imi trece prin cap

Mi-e  dor de tata!     

Renuntarea!

Nu am inteles niciodata cum oamenii pot renunta usor la relatiile lor! Stiu ca asa e viata si asa trebuie sa fie.  Vi s-a intamplat sa treceti pe langa un om cu care candva ati impartit amintirile,  fara macar sa spui "Buna, ce faci?"
Sunt oameni care se preocupa atat de mult de obiectele lor, au o grija exagerata, sa nu fie zgariate, lovite, atinse, au un atasament bolnavicios  iar atunci cand sunt pusi in situatia de a renunta la oamenii de langa ei, o fac cu usurinta. Sunt oameni care tin, de exemplu, la telefonul lor mobil ca la o fiinta si nu s-ar desparti de el, nici in ruptul capului, aceiasi oamenii,  atunci cand sunt pusi in situatia de a parasi pe cineva, o fac in mod natural fara o urma de regret. In toata chestia asta, mie personal, mi se pare ceva nefiresc. Nu am inteles niciodata cum de nu poti sa renunti la un plastic si poti sa renunti la un om. Nu am inteles oamenii de care vorbesc pentru ca eu nu ma numar printre ei. Intre telefonul mobil si prietenii mei, aleg prietenii.
Daca ai intreba un prieten, nu ar zice despre mine  dar imi plac lucrurile stabile, sigure si nu sunt un mare fan al schimbarilor. Nu iubesc monotonia Imi place sa cunosc oameni, sa degust mancaruri, sa vad locuri, imi place sa incerc si sa experimentez lucruri noi insa totul pana la o limita. Pentru mine, limita, sunt oamenii la care trebuie sa renunt sau pe care trebuie sa ii sacrific. Mi-e ingrozitor sa aleg intre doi oameni. Am experimentat chestia asta de mai multe ori si a fost groaznic. De exemplu: pe cine ai alege sa trimiti in tabara dintre 2 copii maltratati, abuzati, chinuiti afectiv, cu rezultate scolare bune, copii care nu au fost niciodata plecati in tabara sau au iesit afara din satul lor? Greu, nu?Indiferent de decizia pe care o iei unul din ei va suferi si se va simti pedepsit, descurajat, dezamagit iar altul va fi extrem de bucuros. Pe cine alegi? Teoretic spui: trag o line, cu bune, rele si socotesc. Insa poti ramane imun la priviriele lor triste?
Ne intrebam mereu cum se face ca asa de multi tineri se sinucid sau ca numarul tinerilor/ copiilor depresivi este tot mai mare. Raspunsul: dificultatile tot mai mari de adaptare la cerintele unei lumi ilogice, rautacioase si stresante. Desi omul cauta si gaseste tot mai multe cai de comunicare; cum ar fi  internetul( cu cheat-urile, blogurile, mailuri-le , messenger-ul, forum-urile, etc) telefonia( fixa , mobila digitala , analogica) etc  oamenii uita tot mai mult sa comunice. Le este frica sa se dezvaluie pe ei pentru ca stiu ca au sanse mari sa sufere si sa fie dezamagiti, asa prefera relatiile de complezenta, amicale, nu mai au prieteni ci  doar cunostinte. Din pacate  nu indraznim sa spunem , ce simtim, ce gandim si ajungem sa regretam mai tarziu . Am pierdut multi oameni la care am tinut si mi-am dat seama prea tarziu ca as mai fi vrut sa le spun ceva sau ca nu le-am spus la timpul potrivit ce am dorit. Fiecare din ei  au o particica din sufletul meu! Mi-e dor de voi!
Deci luati-va inima in dinti si puneti pret pe om, comunicand cu el!

Am carnet! Yupi Ya?

Ieri a fost o zi, spun multi, mare pentru mine. Am luat carnetul de "SOFER". Eu am un dubiu, o fi o zi asa asa mare ? In timp ce asteptam cuminte  sa treaca cel 50 de minute pana la ridicarea carnetului, dupa poza si semnatura de rigoare, am avut un sentiment ciudat de teama. M-am gandit la toti oamenii care de-a lungul timpului au stat emotionati asteptand sa-si ridice carnetul la fel ca mine, nestiind ca de acolo intr-un tarziu li se va trage moartea sau ca acest carnet le va aduce cea mai mare suferinta posibila (doar soferul autoturismului a supravietuit accidentului ceilalti pasageri decedand ulterior)! Asa ca, mi-am ridicat carnetul tremurand si m-am indreptat catre statia de autobuz.
E un gand normal? Ma cam indoiesc, oricum e o mare responsabilitate soferia.
Multa bafta tuturor si fara evenimente neplacute!

Game over? Yes Baby!

Apropo de ultimul post am gasit pe net o imagine reprezentativa pentru el si pentru mine si de ce nu si pentru iubitul meu. Cred ca imaginea spune multe despre mentalitatea barbatilor referitoare la casatorie si pe cuvant ca ii inteleg asa cum noi suntem dornice de maritis asa sunt ei speriati de ea. Doamne fereste sa fie invers ca ar disparea farmecul relatiei. Totusi cine credeti ca a conceput imaginea asta? Barbatul sau femeia? Eu pariez pe un barbat dar nu bag mana in foc.

Tot ce conteaza, nu conteaza si tot ce nu conteaza , conteaza

Frumoase sau nu relatiile, barbatii din viata mea mereu m-au dezamagit. Problemele astea legate de relatii, barbati, sentimente au ajuns sa ma preocupe  in ultima vreme destul de mult. Daca va intrebati de ce, probabil v-as raspunde ca e legat de vechiile relatii, fostele iubiri cu care m-am revazut dupa mult timp. Buna sau rea, sanatoas sau nu,  pe mine iubirea mereu m-a  ridicat pentru ca apoi sa ma duca jos, in iubire am cunoscut fericirea dar tot ea m-a adus suferinta.
Ma gandeam zilele trecute la o matusa de-a mea care s-a casatorit la 54 de ani pentru prima data. Mereu am privit-o suspicios si am si condamnat-o fara sa inteleg despre ce e vorba. Acum am ajuns sa o admir pentru  independenta ei, pentru ca nu s-a simtit legata sau obligata de nimeni, la nimic. A facut in viata tot ce si-a dorit, a calatorit, s-a ocupat de ea, si-a facut o cariera. Eu nu as putea niciodata sa fiu ca ea, eu sunt prea dependenta de relatii, de iubire. Nu am iubit pentru bani, am iubit barbati prosti si barbati inteligenti, barbati urati  si barbati frumosi , barbati saraci si barbati bogati si toti m-au dezamagit. Asta m-a maturizat zic eu pentru ca acum ma astept sa ma dezamageasca lumea. Ar fi o surpriza sa nu o faca! Sa nu credeti vreodata ca am cunoscut o mie de barbati...de fapt credeti ce vreti, nu asta e problema.
Admir femeile independente care nu vor sot, copii, chestii comune si sincer in clipa asta lucrez sa ajung acolo ca m-am saturat sa demonstrez lucruri care nu trebuie  (nu exista cuvantul trebuiesc) demonstrate. Cand ajungi la o varsta, cam dupa facultate cand deja muncesti toata lumea incepe sa te intrebe "si de casatorit cand te casatoresti?" sau aflii mereu noutati ca s-a mai castorit unu, ca face nunta, ca altul s-a mutat cu iubita impreuna, ca fac un copil, etc. E un facut sa vina lumea sa iti povesteasca despre nunti, casatorii desi poate nu te intereseaza sau nu cunosti persoanele despre care ei povestesc. Daca te intrebi de ce vin si povestesc raspunsul e urmatorul: pentru ca lumea presupun automat ca pe tine te intereseaza lucrurile acestea deoarece esti la varsta la care ar trebui sa te castoresti. Sa nu va ganditi ca totul se rezuma la asta pentru ca nu e adevarat partea frumoasa  abia acum urmeaza, mereu la final dupa ce ti se povesteste ti se arunca o privire de mila  "saraca/saracul" urmata intotdeauna de un " dat din cap"  care parca vrea sa spuna "lasa, ca o sa treci si tu prin asta". Doamne fereste sa nu ai de gand sa te castoresti, pentru ca ajungi sa fii un "freak of nature".  Ce e  misto e ca daca ai trecut de 25-26 ani lumea  isi pune semne de intrebare" cum de nu s-a castorit""ceva nu e in regula" De acuma toata lumea iti zice in mod deschis gata trebuie sa te casatoresti doar nu vrei sa ajungi fata batrana, nu ca nu ai fi in mintea lor. Cred ca si mai misto va fi  dupa ce voi implini 27-28 de ani si nu voi fi casatorita.
Are maica-mea o prietena  de 30-31 de ani necasatorita, o tipa super misto dar  care nu s-a casatorit si care momentan nu se afla in nici o relatie. Toata lumea zice cam asa despre ea"probabil ca are ea ceva daca nu s-a gasit nimeni sa o ia" (de nevasta ca doar nu de picior)" Ma cam stange in spate ca probabil intr-un an doi asa va zice lumea si despre mine, voi ajunge o proscrisa.
  Spunem  mereu "ce conteaza parerea lumii"!. OAMENII BUNI TREZITI-VA CA NU TRAITI SI NU ATI PUTEA TRAI SINGURI PE LUME, CUM SA NU CONTEZE  CE SPUNE CEL DE LANGA TINE ? FARA CEL DE ALATURI NU ATI FI NIMIC. CEI DE LANGA VOI VA FAC DIRECTORI, MECANICI, DOCTORI, PERSOANE IMPORTANTE. ITI IMAGINEZI O VIATA  IN CARE TU SA FII SINGURUL OM DE PE PAMANT? SUNTEM FIINTE SOCIABILE. AVEM NEVOIE DE SOCIETATE. 
  Familile.....vrei, nu vrei intervin in toate relatiile ...si ajung sa te infuenteze in relatiile pe care le ai . Putine  sunt familile care nu intervin. Uneori e de ajuns doar un cuvant sau o inflexiune a voci din partea lor pentru a sadi, neincrederea, indoiala in sufletul tau vizavi de cel iubit, Si daca asta s-a intmplat deja totul e pierdut.
Merita barbatii sa faci compromisuri? Merita sa renunti la ceva pentru ei? Probabil ca merita in masura in care si ei sunt dispusi sa faca la fel, altfel nu.
Relatiile la distanta...asta e un subiect in care sunt experta....pentru ca mereu m-am lovit de ele. Pentru unii functioneaza...pentru altii nu...pentru mine inca ramane de vazut. Am rezistat intr-o relatie 4 ani la distanta si cand in sfarsit s-a terminat cu distanta s-a terminat si cu relatia
Tot raul spre bine, nu va faceti griji. Numai ca acum experimentez o alta relatie la distanta. Frumos  nu? Ei bine nici daca mi-as fi propus vreodata in viata asta  ca lucrurile sa imi iasa asa nu mi-ar fi iesit, dar capul sus  si privirea inainte ...ce o fi, o fi.
Cred ca in final despre asta e vorba, ce e de venit va veni chiar daca ne dorim sau nu. In viata asta nu noi decidem pentru noi. Ne pierdem in amanunte si in timp, punandu-ne probleme ce nu merita puse in loc sa ne traim putinul timp pe care il avem aici pe pamant in mod frumos.
In concluzie daca ajungi la o anumita varsta in orasul meu si nu esti casatorit esti o ciudatenie, esti impotriva firii, sigur ceva e in neregula cu tine. Fie ca iti convine sau nu,  fie ca le accepti sau nu, astea sunt regulile lumii in care traiesc eu.

Despre emotii si trairii in fel si chip.

Langa fiecare barbat din viata mea m-am reinventat si m-am descoperit mereu altfel. A fost o bucurie sa ma regasesc in fecare poveste alta. Fiecare poveste de iubire a trezit altceva in mine. Am trecut cu greu peste povestea de iubire pierduta . Dar m-am ridicat si mi-am facut curaj sa merg mai departe. Mi-a fost greu dar m-am detasat. Mi-am dat voie sa iubesc din nou. Am gasit forta si m-am aruncat iar in valurile iubiri, chiar daca o sa ma izbesc iar de o stanca, nu regret. Cu fiecare iubire pierduta  am pierdut ceva din mine insa am castigat inapoi altceva. Am gasit resurse acolo unde nu ma asteptam vreodata sa fie.
Gandindu-ma la mine, cred ca in afara de faptul ca i-am iubit mult, m-am iubit pe mine si mai mult pentru ca mi-am permis sa traiesc astfel de emotii si sentimente. Am iubit, am dispretuit, am detestat, am incercat pasiunea si frica , teama, disperarea si dispretul. Am incercat emotii si sentimente in forme pure, emotii si sentimente amestecate- am iubit si detestat un om in acelasi timp. Am experimentat cum e sa fii copila, femeie, mama, partenera in acelasi timp pentru acelasi om. Am trait sentimente pe care nu le voi putea vreodata pune in cuvinte, am trait din plin, am iubit intens cu toata puterea sufletului. Am trait declaratii de dragoste cum numai in flme am mai vazut. si daca ar fi sa o iau de la capat as face exact la fel pentru  ca fiecare experienta m-a innobilat si si-a adus contributia la maturizarea si dezvolatrea mea ulterioara.
  Iubesc, traiesc, visez, si inca sper

A iubi

A iubi inseamna in primul rand a te accepta pe tine, a te respecta pe tine, a te iubi pe tine.
Autoacceptarea  insemna a fi in acord cu tine insuti, cel real si cel potential
Autorespect  insemna a-ti da voie sa te manifesti constient sa te dezvolti si sa te transformi.
A te iubi  inseamna a fi propriul tau aliat, cel care-si accepta si valorifica atat puterile cat si limitele, insemna a iubi deopotriva VIATA din tine si din ceilalti, viata sub toate formele ei si a participa spontan si constient la ea.
Extrapoland a iubi insemna a iubi viata din cel de langa tine, a dori sa participi spontan si constient la ea, a nu cere si nu astepta nimic in schimb, a descoperii simplitatea si beneficiile unei vieti in doi naturale si obisnuite.
 Daca nu iubesti poti fi invatat, sau poti macar incerca, pentru ca nimic pe lumea asta nu ne innobileaza mai mult decat iubirea, nici macar ratiunea. Iubirea e pentru mine raza de soare care imi da puterea sa merg mai departe. Cred in sentimentul asta si cred in oamenii care il traiesc.

Comment despre blog

Vorbeam zilele trecute cu niste prieteni despre blog si ma intrebau daca blogul se vrea a fi un blog de " POZE".  Cred ca pana la momentul respectiv nici nu ma gandisem  la aceasta problema, nici nu ma mai gandeam la blog. Mi-am  facut acest blog dupa multe discutii cu Ovidiu, gandindu-ne la toate ideile care imi trec prin minte, de obicei, in calatorii sau in drum spre casa de la centru. Pentru mine plimbarile sunt un bun prilej pentru a da frau liber gandurilor. Cred fara lipsa de modestie ca sunt un om cu multe opinii. Bune sau rele oricum ar fi ele cred ca e sanatos sa ti le exprimi iar eu asta vreau sa fac in blog.  
Am pus si voi mai pune o gramada de poze pe blog pentru ca D-zeu a fost generos cu mine si mi-a dat sansa sa vad locuri care mi-au umplut inima de bucurie si as vrea sa va bucur si pe voi cu ele.
Asa postat, ca sa folosesc un cuvant la moda, fotografii sau poze,cum vreti sa le spuneti, pe care le-am facut in drumetia prin Europa. Asa am vazut eu excursia respectiva facuta cu cortul si cu sacul de dormit in spate:d

Remember Ungaria Budapesta

Remember Italia Venetia

Remember Monaco Monte Carlo

Remember Franta Cannes- Coasta de azur

Remember Franta Lyon

Remember Franta Taize - interior

Remember Franta Taize