Cea mai frumoasa zi!


M-as trezi iar in dreapta mea ar fi omul cu care imi impart viata, ne-am saruta cu pasiune asa nespalati pe dinti iar usa dormitorului nostru s-ar deschide brusc si un baietel brunetel s-ar cuibari langa noi, ne-am uita la desene animate pana ce o fetita plangacioasa cu o papusa uratica striga ca vrea laptic. Mergem cu toti sa mancam impreuna si pe langa vocile stridente ale copiilor si incercarile noastre dispererate de ai potoli pe cei mici  avem timp sa ne privim, sa ne face semne ,sa ne zambim. Simt dorinta pentru cel de langa mine si ma cucereste in fiecare dimineata cand imi face cu ochiul. Buzele lui pe gatul meu si sarutul meu pe mana lui e cea mai frumoasa declaratie de dragoste , fidelitate si respect. Am alerga cu copii la scoala si gradinita, am fugi la servici, am alerga seara acasa la copii si in timp ce  trebaluiesc prin casa imi pot vedea jumatatea "incoltit" de ce mici As culaca copii si apoi mi-as  iubi  sotul in cel mai frumos mod posibil. Am adormi tinandu-ne de mana.
VIS

Nu stiu ce ma face fericita!

Nu mai stiu ce m-ar face fericita! Uneori sunt prieten cu poezia...........

Ce bine că esti 
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare 
mereu dureroasa, minunata mereu. 


Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

Totusi, iubirea

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem. 

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat. 

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu. 

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut. 

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu. 

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros. 

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta. 

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer. 

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi. 

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.


Dialog cu Dumnezeu

Ce dialog sa am cu Dumnezeu cand el ma considera prea mica sa imi explice de ce exist, ce dialog sa am cu Dumnezeu cand el nu explica ce rost au lectiile pe care le invat zilnic, ce dialog sa am eu cu Dumnezeu cand el nu vorbeste cu mine, ce dialog sa am eu cu Dumnezeu cand in lume castiga mai mult raul decat bine, ce dialog sa am eu cu Dumnezeu daca nu inteleg sensul meu,al lumii si al lui? Tu Doamne de unde vii? Si ce vrei cu noi ? Ce vrei de la noi? De ce ne-ai adus pe lume? Din egoism ca sa nu fii singur sau ca sa nu te plictisesti? Existi?
Daca esti atotputernic si atotstiitor cu ai lasat sa apara rau! Cum de nu e paradoxal ca cei saraci cu duhul sunt mei fericiti decat noi idiotii ce cautam sens.
Ce sa facem Doamne cu valorile in care credem daca tu nu le respecti? Daca esti iubire cum de ai lasat sa apara ura si rautatea, egoismul si invidia. Intr-o lume nebuna, nebuna, te caut Doamne dar nu te mai gasesc.
De ce ne-ai dat suflet daca ne-ai dat si durere? Chiar e corect sa patimim cu toti pentru ca conform bisericii tale Adam a muscat din fructul oprit?
Unde esti Doamne , de ce nu vii printre noi sa ne inveti tu cum sa traim, de ce nu ne raspunzi Doamne cand te intrebam?

Am data tot ce a fost mai bun din mine si nu am primit inapoi decat gunoi? Mi-am omorat inocenta, naivitatea,puritatea si am inlocuit-o cu rautate, egoism si invidie! Si singura satisfactie pe care o am e ca acum pot sa spune "imi merit soarta"!



Simbolul unei credinte pierdute candva (sper sa o regasesc curand) ...doar forta si speranta pentru voi cei multi mici si pacatosi.  

Si daca Dumnezeu ne raspunde, si daca Dumnezeu e bun cu noi, si daca suntem nerecunoscatori si nu stim sa apreciem........
Iarta-ma Doamne ca nu stiu de sunt rau sau bun

Despre mine intr-o carte

Am redescoperit placerea de a citi, nu sunt un om consecvent insa din cand in cand revin la ceea ce eram candva. Am avut perioade in viata cand am citit mult apoi m-am oprit brusc ..... acum am revenit

"Dincolo de bine dincoace de rau - despre iubire" Alice Nastase Aurora Liiceanu

E sau nu o carte carte comerciala? Nu ma intereseaza ! Ma regasesc in ea si asta e important....pentru mine!

"Am fi vrut, fiecare dintre noi, să iubim nebuneşte un singur bărbat în viaţă, Şi să nu vedem alt bărbat niciodată, orbite de o iubire fără margini şi fără cusur. Ar fi fost mai simplu, iar inima noastră ar fi fost cruţată de multă tristeţe. Dar, din păcate, se pare că nici un bărbat din lume nu merită să fie iubit într-atât."

"Nu cred că în dragoste există alegeri pentru o viaţă. Nu cred în iubiri eterne care călăresc peste orice obstacole, în amoruri care defrişează orice încâlceli de piedici, în poveşti veşnice cu inimi şi trupuri pereche. (...)Şi atunci, măcar din când în când, trebuie să reiei exerciţiul pur al emoţiei şi răscolirii, răzvrătirii. S-o faci cu nebunie şi conştiinciozitate, cu nădejde, cu deznădejde. Să trăieşte până la sânge, să iubeşti până la durere, să arzi până la ţipăt. Să simţi că te sfâşii atunci când te desprinzi din îmbrăţişarea celuilalt. Să-ţi aşezi ticăitul inimii în cadenţa silabelor numelui său. Să laşi să-ţi curgă prin vene parfumul său dulce-otrăvit, egoist şi sălbatic, terestru şi înălţător. Şi să uiţi că în dragoste nu există alegeri pentru o viaţă. Să vrei să îl iubeşti pentru totdeauna şi să te iubească mereu."

"Am cautat alte si alte senzatii. Am fugit de acasa pretinzând libertate. Am sarutat fara noima. Am îmbratisat fara rost. Dar m-am întors, de fiecare data, spasita, la cel pe care îl iubeam"

Rime

Esti tot ce-am iubit si tot ce iubesc
Esti omul din mine cu care traiesc
Esti sange, esti viata, esti tot ce-mi doresc
Esti demon si inger
Esti tot pamantesc
Uman, neuman
oricum tu ai fi
Te vreau langa mine
Noapte si zi
O viata as da cu tine sa stau
Sa-ti mangai durerea pe chip ce o ai
O viata as da cu tine sa stau
Noapte si zi
Te vreau langa mine
Oricum tu ai fi
Uman, neuman
Esti tot pamantesc
Esti demon si inger
Esti sange esti viata esti tot ce-mi doresc
Esti omul din mine cu care traiesc
Esti tot ce-am iubit si tot ce iubesc

Hotarari si explicatii

Imi place blogul asta, desi ai liberatatea sa comentezi mai nimeni nu o face Sunt multi cei care citesc acest blog si multi care comenteaza pe seama lui. Nu inteleg de ce prefera sa comenteze pe mess,la telefon sau in discutiile tete-a-tete. Cei care ma cunosc s-ar astepta ca acest blog sa arate altfel, imi pare rau sa va dezamagesc .Aici e locul meu de defulare a frustrarilor, e coltul meu de libertate intelectuala, aici e locul unde pot sa fiu eu cea care nu imi doresc sa fiu in nici un fel decat asa cum sunt.
Nu sunt un om al viciilor si nu imi pot defula nemultumirile in acest fel si poate de asta trebuia sa gasesc o modalitate de eliberare si am gasit blogul. Marea majoritate a celor care citesc acest blog cunosc faptul ca ultimii ani nu au fost cei mai buni ani din viata mea desi paradoxal in ultimii ani am trait cele mai frumoase experiente, am trait frumos. Insa lucrurile frumoase se uita usor si raman nenorociriile. Am simtit nevoia sa scriu idiotenii ca sa (si aici nu ma scuz) sa alung demonii care imi macinau sufletul sa nu fiu prost inteleasa insa nu inteleg ce e cu viata asta.E un suis si un coboras continuu, merg dus de val si am obosit, nu am nici un control asupra a ceea ce mi se intampla. Cel mai urat sentiment pe care l-am simtit e sentimentul de neputinta si "slava domnului" ca eu l-am trait acut. Nu doresc nimanui sa il incerce, nu exista un sentiment care sa aduca mai multa umilinta , disperare si durere.
Dostoievski spunea ca trebuie sa fii nebun sa iti asterni viata, trairile pe hartie, avea dreptate. E o disectie a sufletului pentru oameni care nu stiu cat inteleg. Poate ma apuc de un sport si renunt la blog. Am ajuns si asta cred ca e dodada de maturitate sa nu mai imi traiesc viata prin ochii celorlalti, cum ar trebui sau cum s-ar astepta de la mine ci sa imi traiesc viata ca sa ma multumesc pe mine, sa fiu eu impacata cu mine. Cand ajungi la stadiul asta multe din lucrurile pe care le faci pot parea ciudate sau bizar insa singura impacare pe care o caut e cu mine insami. Am jucat tot impul safe si m-am cam plictisit...sictir...a venit vremea si pentru acte iresponsabile cum le-ar numi unii....cu alte cuvinte vreau sa fac doar ce am chef...la dracu cu totii
Daca cititi acest blog nu ma judecati doar prin prisma lui sunt mult mai mult sau mult mai putin decat arat aici.