Hotarari si explicatii

Imi place blogul asta, desi ai liberatatea sa comentezi mai nimeni nu o face Sunt multi cei care citesc acest blog si multi care comenteaza pe seama lui. Nu inteleg de ce prefera sa comenteze pe mess,la telefon sau in discutiile tete-a-tete. Cei care ma cunosc s-ar astepta ca acest blog sa arate altfel, imi pare rau sa va dezamagesc .Aici e locul meu de defulare a frustrarilor, e coltul meu de libertate intelectuala, aici e locul unde pot sa fiu eu cea care nu imi doresc sa fiu in nici un fel decat asa cum sunt.
Nu sunt un om al viciilor si nu imi pot defula nemultumirile in acest fel si poate de asta trebuia sa gasesc o modalitate de eliberare si am gasit blogul. Marea majoritate a celor care citesc acest blog cunosc faptul ca ultimii ani nu au fost cei mai buni ani din viata mea desi paradoxal in ultimii ani am trait cele mai frumoase experiente, am trait frumos. Insa lucrurile frumoase se uita usor si raman nenorociriile. Am simtit nevoia sa scriu idiotenii ca sa (si aici nu ma scuz) sa alung demonii care imi macinau sufletul sa nu fiu prost inteleasa insa nu inteleg ce e cu viata asta.E un suis si un coboras continuu, merg dus de val si am obosit, nu am nici un control asupra a ceea ce mi se intampla. Cel mai urat sentiment pe care l-am simtit e sentimentul de neputinta si "slava domnului" ca eu l-am trait acut. Nu doresc nimanui sa il incerce, nu exista un sentiment care sa aduca mai multa umilinta , disperare si durere.
Dostoievski spunea ca trebuie sa fii nebun sa iti asterni viata, trairile pe hartie, avea dreptate. E o disectie a sufletului pentru oameni care nu stiu cat inteleg. Poate ma apuc de un sport si renunt la blog. Am ajuns si asta cred ca e dodada de maturitate sa nu mai imi traiesc viata prin ochii celorlalti, cum ar trebui sau cum s-ar astepta de la mine ci sa imi traiesc viata ca sa ma multumesc pe mine, sa fiu eu impacata cu mine. Cand ajungi la stadiul asta multe din lucrurile pe care le faci pot parea ciudate sau bizar insa singura impacare pe care o caut e cu mine insami. Am jucat tot impul safe si m-am cam plictisit...sictir...a venit vremea si pentru acte iresponsabile cum le-ar numi unii....cu alte cuvinte vreau sa fac doar ce am chef...la dracu cu totii
Daca cititi acest blog nu ma judecati doar prin prisma lui sunt mult mai mult sau mult mai putin decat arat aici.

Un comentariu:

Anonim spunea...

...ei na.... serios...?pana cand...iti zic eu pana la urmatoarea analiza...a sentimentului uman....si iar vei atinge tastatura... lasa sportul mai bine dansul... la orizontala....:))) da da da ne vedem acolo....cum unde? la dracu.....