In dialog cu trecutul! Pentru un viitor mai bun!

Cand lumea asta toata e cu fundul in sus, cand ne-am pierdut valoriile si identitatea cand nu mai gaseasc bunatatea in oameni, ma reintorc cu gandul la  tata. Imi amintesc de postura lui  impunatoare si de siguranta, stabilitatea si dragoste pe care mi-o daruia neconditionat. Desi un om tacit, introvert nepriceput in a impleti vorbe sau gesturi marete reusea mereu sa ma faca sa simt cat e el de puternic in lumea asta mare si ce puternica sunt eu avandu-l pe el aproape. Strigam adesea copiilor de la bloc "te spun lu' tata, vezi ce-ti face tata meu" si cu cat patos credeam in asta. Tin minte cand eram mica ,mica  nimic nu era mai frumos decat zilele de sambata cand eu si sora mea fugeam din patul nostru si ne duceam in patul parintilor sa ii trezim , mama mereu se ridica prima din pat si fugea la bucatarie iar noi ramaneam  cu tata fiecare sprijinindu-ne de umerii lui, ne uitam la televizor la desene animate si la filmele care incepeau la ora 10 in timp ce tata ne tinea pe fiecare in brate.

Eram incantata sa il urmaresc cand se berbierea sambata dimineata, era un fel de ritual, alergam cand il vedeam cu ibricul  in mana prin casa si ma cocotam repede pe capacul toaletei pentru a-l privi  de la  inaltime, cu capul ridicat si cu privirea tintita spre el il urmaream fascinata minute in sir pe toata durata procesului, de obicei se amuza de privirea mea fixa si  imi punea spuma pe nas, motiv de  mare bucurie, dadea asa start la galceava, radeam in hohote si ocazional strigam la mama in semn de protest insa cu o dorinta mai mare de a ma face auzita si de a porni un moment in familie de joc si distractie , stiam ca daca sunt cuminte  sa termine ce avea de terminat apoi se juca cu noi si sa ma plimbe pe spatele lui prin casa. Si pt ca intr-un final ma prinsesem cum pot sa declansez si altfel astfel de momente  stiam ca trebuie sa il surprind si sa-i sar in spate ca jocul sa porneasca. Imi amintesc cum ma bucuram si cum ma agitam fugind dintr-o camera in alta,  cum  imi puneam mana la ochii sau ma intorceam cu spatele si cum ma hilizeam atunci cand mama il pupa pe tata mai mult crestineste decat in oricare alt fel,  insa mie mi se pare un lucru asa de mare.

Ce sentiment de bine aveam  cand eram toti 4 acasa - eram cei 4 muschetari toti pt unul si unul pt toti  iar eu cea mai mica eram rasfatata de toti inclusiv de sora mea care m-a ambitionat mereu cerandu-mi sa fiu mai buna in tot ce fac. Ei m-au facut sa cred in oameni, sa iubesc oamenii, sa vad ce e bun si frumos la acestia, insa oamenii m-au dezamagit treptat si am intrat intr-o negura care imi slabeste credinta, nu pot sa vad lumina, sa-mi calauzesc pasii spre ce m-au invatat si spre ce mi-au aratat ei.

2 comentarii:

andra spunea...

... m-ai facut sa plang! si dincolo de toate, fiecare stie ca in el sta dramul de credinta, bunatate si adevar, chiar daca majoritatea celor din jur ne ranesc si ne apasa pe suflete, unii involunatar, altii intentionat.

Anonim spunea...

ai descris la modul superb si foarte real o particica din viata ta de fetita tatei . foarte frumos...am citit cu placere postariile tale .