A iubi si a fi indragostit!

Citez pentru cineva drag

"As vrea sa scriu despre povestile mele de dragoste…dar cu tristete spun ca le-am uitat sau poate n-am stiut niciodata sa le traiesc. 

Mi-e rusine sa vin aici, in fata vostra, a sufletelor capabile de iubiri vesnice, de emotii tremurande, de daruire totala. Insa nu pot sa-mi opresc strigatul neimplinirii. 
Nu sunt de piatra. Iubesc, de multe ori probabil chiar frumos, crestineste si uman, rareori patimas si carnal. Dar niciodata pe de-a-ntregul.
Si-n cartile, ca si pe blogurile Tango, de multe ori barbatul e cel care ocupa locul (din perspectiva mea ingrat) al incapabilului sentimental, al actorului grabit spre un alt rol. Insa uite-ma-s eu, cu toate tulburarile cognitive si emotionale specific feminine (astfel excluzand ca as fi vreun barbat in corp de femeie ), vesnic in pozitia celui care doreste mai mult, care nu mai poate da totul.
Nu reusesc sa-mi amintesc daca asa am fost mereu, insa cu cat constientizez neputinta mea de o iubire completa, cu cat ma simt mai paralizata emotional.
Sunt iubita...poate nu cum as vrea, cum am nevoie...Si cer nonverbal dovezi pe care oricum nu le-as accepta drept probe. Sotul meu e unul din putinele exemplare pure moral, a carui iubire insa mie nu mi-e suficienta...ascunzand defapt insuficienta mea iubire pentru el. 
Cine a hotarat ca cel care care iubeste mai mult, sufera mai mult? Cine ne da acest minunat dar – capacitatea indragostirii vesnice? Cine cunoaste penitenta pacatului de a vrea mereu mai mult?
In general sunt sintetica in scris. Imi permit sa o citez in inchiere pe Alice cu pasajul in care m-am regasit dureros „Aş vrea să doresc pe cineva nebuneşte. Să-i regăsesc gustul în cafeaua de dimineaţă, iar mirosul lui aspru să-mi zgârie visele. Să zac bolnavă de lingoare, să delirez, să gem, să strig. Să nu mă aline decât scrâşnetul dulce al cheii în uşa din spatele nostru. Să uit de tot că dragostea se cuvine să fie înţeleaptă. Şi să nu-mi pese că poate veni o clipă în care să sufăr, atâta vreme cât fără dragoste pot să mor. Să nu mai am curajul să-l întreb pe Dumnezeu dacă e bine ce fac, şi atunci să nu-l întreb nimic...
Dar sunt o femeie de carieră, înţeleaptă, lucidă, inacceptabil de trează. Şi cred că n-o să mai trec niciodată prin asta.”" inchei citatul

Teoria masinilor de spalat!

Pentru buna mea prietena , din suflet, cu respect si admiratie!

Teoria masinilor de spalat este o teorie nou, pe care am descoperit-o de curand, intr-o seara friguroasa de toamna, la un pahar de vin rosu, in timp ce depanam amintiri si imi faceam planuri de viitor.

A se retine! Masina de spalat este o nevoie si o necesitate pentu femeie, toate femeile dorind sa o aiba in gospodarie .

Si pentru ca acum am stabilit importanta si necesitatea masinii de spalat, sa ne gandim la cumparatorii nostrii, in speta femeile de rasa superioara, care alearga o viata pentru a cumpara masina de spalat ideala. Si uite asa ceeia ce parea a fi un simplu proces de vanzare cumparare , devine un proces complex, complicat si intortochiat. Ajungi la magazin si acolo gasesti o multitudine de masini: unele iti plac, altele iti sunt indiferente, altele iti atrag atentia , la unele te opresti si zabovesti putin pentru ca iti par a fi asa cum doresti dar dupa lecturarea optiunilor renunt, alti si cei mai putini o gasesc pe  a lor.

Dupa procesul de vizionare, analizare si selectie urmeaza decizia" pe care o alegi ?"! Sunt oameni care o aleg pe prima pe care o vad  si raman fericiti cu ea o viata, altii mai nerbdatori o aleg la intamplare si  nemultumiti de masina lor incep sa umble din nou prin magazine, sunt oameni care vizioneaza cateva si pleaca din magazin singuri, increzatori ca isi vor gasi masina mult visata intro-zi, acestia sunt cei curajosi( e greu sa traiesti fara masina de spalat chiar si pentru o perioada scurta), sunt oameni care isi gasesc masina ideala dar din motive , financiare sau de spatiu, nu si-o pot permite, asa ca isi fac tot felul de calcule si stategii pentru ca intr-o zi, masina sa fie a lor, acestia sunt cutezatorii. 

Si daca, pana acum era complicat acum lucrurile se complica si mai mult: ce te faci daca dupa ce ai achizitionat ceia ce tu credeai ca e masina ideala, incepi sa vezi lucruri ca: nu stoarce rufele suficient sau face mult zgomot? Renunti si arunci o masina perfect functionala in favoarea unei posibile masini mai bune pe piata sau o tii acolo dar mai arunci cu ochii si in alte parti sperand ca intr-o zi o vei gasi pe cea buna? Te intrebi cumva,  daca nu scapi de masina functionala din casa nu esti suficient  de motivat sa o cauti pe cea buna? Ce te faci daca dupa ce ai gasit o masina buna, functionala si pe gustul tau, cunoscandu-i defectele si calitatile te straduiesti sa o iei acasa si ea nu incape pe usa?  Darami pereti, o demontezi cu grija sau renunti? Ce te faci daca in timp ce te lupti cu masina ta, negandindu-te ca ar exista una mai buna acolo, gasesti una care te-ar satisface dar care nu va fi niciodata ca prima desi poate ea e  mai buna  si  mai aproape de adevar?Ce te faci daca dupa cea ai asteptat spatamani si ani buni sa iti bagi masina in casa  nu reusesti?Cauti una apropiata ei, cauti una potrivita bugetului si spatiului? Care e compromisul ?Sa renunti la masina dorita, visata in favoare masinii care iti poate satisface nevoile zilnice, sau sa renunt la masina utila in favoarea unui vis, posibil candva , la o data necunoscuta ?

Ce te faci daca nu vrei sa alegi decat intre doua optiuni a treia "o alta" iesind din calcul? Te limitezi sau esti pragmatic?

Ce te faci cand sare vopseaua de pe masina de acasa? O  dai la reamat? O vopsesti si o tii in continuare langa tine sau doar o lasi sa zaca acolo?

 O fi lipsa curajului de a te arunca din nou in nebunia cumparaturilor sau nebunia unei sperante si unui vis dus la extrem?

Eu si bucatica mea de blog!

Si cu visele neimplinite cum ramane? Sperantele, dezamagirile ,implinirile, iubirile! Ce ne desavarseste pe noi, oamenii? Posteritatea  sau clipa? Spuneam mai demult ca omul nu este nobil doar prin gandire ci in special prin rafinamentul dat sentimentelor!Simtamintele ma fac sa ma simt om, uman, autentic, pur, valoros, iar exprimarea lor ma innobileaza. Din pacate, suntem limitati in a ne exprima prin vorbe si gesturi, insa ele de multe ori  nu surprind suficient de bine incarcatura trairii. E sanatos si frumos sa iti exprimi sentimentele, insa in acelasi timp pentru mine uneori e frustrant  ca nu le pot exprima in totalitate."Inima mea vibreaza in cel mai frumos mod posibil atunci cand sunt langa tine" e o frumoasa declaratie de dragoste, problema e ca sunt alte mii de persoane care se exprima la fel, iar eu stiu ca un om nu poate simti la fel de doua ori. Durerea, tristetea, bucuria, fericirea  e tot timpul altfel dar aceeasi. Am plans cand am pierdut pe cineva drag insa altfel m-am simtit cand mi-am pierdut tatal si altfel cand mi-am pierdut bunica, amandoi oamenii pe care ii respect si ii iubesc enorm(e corect timpul prezent- inca ii iubesc, inca le respect amintirea) 

Inca o dilema "ce rost are sa simt un lucru daca  nu il exprim iar cel de langa mine nu se poate bucura de el?". Nu stiu daca vi s-a intamplat , insa mie mi s-a intamplat sa mi se spuna " bun dar eu te iubesc, de ce trebuie sa si fac atatea?" ok, foarte frumos am raspuns dar arata-mi, ca eu nu simt! Ce ma incanta pe mine ca tie iti tresare inima cand ma vezi daca tu transmiti cu totul alte lucruri. Fetele patesc frecvent sa li se spuna  "te iubesc dar nu vreau sa ma insor". Adica "Te iubesc as merge cu tine pana la capatul lumii" insa numai in teorie  ca practic nu vreau sa ma insor si sa ma leg de tine vreodata in adevaratul sens al cuvantului.O fi asta iubire?.Iubesc si simt nevoia sa ma exprim intr-un mod social acceptat! De ce? Sunt o romantica incurabila, inca mai cred in iubire , inca mai cred in adevar, moralitate, demnitat si frumusete sufleteasca asa cum o inteleg eu!

Cred ca in viata totul se rezuma la cum intelegi si interiorizez lucrurile, la cum le exprimi si la cum se manifesta ele!

Plang, tanjesc, urlu si tip intr-o incercare timida de a spune "azi pot trai cu neimplinirile mele" desi ele dor zilnic din ce in ce mai acut, tot ele sunt cele care ma motiveaza sa merg mai departe.

Asa ca voi lua din anul care a trecut doar binele meu -  
"fericirea" de a ma putea exprima liber!

Noi !!!

Feelings - Albert Morris

Feelings, nothing more than feelings,
trying to forget my feelings of love.
Teardrops rolling down on my face,
trying to forget my feelings of love
Feelings, for all my life I'll feel it.
I wish I've never met you, girl; you'll never come again.
Feelings, feelings like I've never lost you
and feelings like I've never have you again in my heart.